08_cauzele neimperecherii si inlaturarea lor

Cauzele neimperecherii la porumbei sunt urmatoarele:
1.Porumbelul este prea tanar
2.Porumbelul este prea batran
3.Femela nu se mai oua
4.Un atac al parazitilor interni
5.UN atac al parazitilor externi
6.Prea devreme sau prea tarziu

1. Porumbelul este prea tanar:
Porumbeii trebuie sa aibe varsta de cel putin jumatate de an ca sa se imperecheze, daca nu au atins aceasta varsta, eforturile de ai imperechea sunt zadarnice (exceptia intareste regula). Se intampla sa achizitionam porumbei fara a sti varsta acestora. Daca are un inel pe care este inscriptionat anul nasterii vom sti aproximativ varsta, dar daca nu are un inel, ne putem da seama in functie de modul de naparlire al celor zece pene ale aripilor mari, acestea indica varsta. Cele zece pene sunt schimbate din interior spre exterior. Tot procesul de schimbare dureaza opt luni si est eintrerupt in timpul iernii. Daca un porumbel nu a schimbat din anul trecut pana in primavara mai multe pene, atunci acesta este o pasare eclozata dintr-al treilea sau al patrulea clocit, porea tanar pentru imperechere. Pasarile tinere, eclozate la inceputul primaverii se pot imperechea toamna. Biologic este posibil imperecherea a doua generatii.

2.Porumbelul este prea batran:
Porumbeii prea batrani nu mai au acelasi apetit sexual precum cei tineri, uneori dupa imperechere femelele nu se mai oua sau ouale nu mai sunt fertile. Cand este vorba de pasari valoroase, ar trebui indepartate penele din zona cloacei inainte de inseminare si sa se mai astepete inca un rande oua. Reusita este garantata cand i se gaseste un partener infocat tanar pentru imperechere.

3.Porumbita nu se mai oua:
Daca o porumbita care nu este prea batrana nu se mai oua, ea poate avea probleme de sanatate. Cele mai multe cauze nu pot fi stabilite. In unele cazuri s-a observat ca porumbitele in varsta de mai multi ani, dupa frecvente vaccinari impotriva paramixovirozei, nu se mai oua. Lipsesc insa dovezi cerete in acest sens. Exista exceptii: porumbite de opt pana al zece ani care inca se mai oua.

4.Un atac al parazitilor interni:
Daca porumbeii sufera un atac cu limbrici, tenii, ascarizi, cocidii, hexamiti, trichomonas sau salmonele, poate fi vorba de o infectie cu un singur agent patogen sau chiar mai multi agenti patogeni duc la slabirea organismului, porumbeii nemaifiind capabili de a cloci ouale si stand ghemuiti si fara chef. Un control sistematic nu lasa ocazia unui asemenea atac. Porumbeii sanatosi sunt foarte activi in perioada de imperechere.

5.Un atac al parazitilor externi:
Parazitii externi cum ar fi capusele, paduchii si alti acarieni nu duc la mari neplaceri in timpul clocitului. Totusi daca puii de-abia iesiti din ou sufera un atac cu paraziti externi, acarienii patrund prin deschizaturile corpului iar puii mor in primele zile. Unele pasari sunt destul de nelinistite pe cuib sau bat cu pasi marunti, fiind ca insectele exercita asupra lor o mancarime care il irita foarte mult pe porumbel. Combaterea insectelor nu mai este o problema cu mijloacele de azi si nu provoaca neplaceri insemnate pasarilor.

6.Prea devreme sau prea tarziu:
Dorinta de a cloci depinde si de durata iluminarii porumbarului ( adapostului). Daca se urmareste un clocit timpuriu, pasarile tinere naparlind inca din octombrie, pasarile se pot imperechea din luna decembrie pana in februarie. IN mod normal iarna porumbeii nu au dorinta de a cloci. IN aceste conditii o iluminare suplimentara ar fi de ajutor. De cele mai multe ori, este suficient pentru imperechere o ilumionare de 14 ore pe zi in care se include si lumina naturala a zilei. De la 1 martie dorinta pasarilor este atat de mare incat imperecherea este foarte usor de realizat. Uneori dorinta de imperechere a proumbeilor slabeste inca din august. Odata cu scaderea apetitului sexual se intensifica naparlirea penajului. Dorinta puternica de imperechere si naparlire se opun.