09_sfaturi referitoare la imperechere si clocire

Imperecherea consangvina limitata
Daca crescatorul poseda porumbei valorosi si urmareste cresterea unei anumite rase, se poate ajunge la imperecheri consangvine frecvente. Urmarea: pierderea in greutate, lipsa dispozitiei de a cloci,infertilitate si dificultati de procreare. Numai mentinerea unor diverse linii sangvine poate pastra vigoarea speciei. Ca ultim mijloc ramane uncrucisarea cu o pasare adecvata dintr-o rasa asemanatoare. Incrucisarea cu o pasare ce este complet straina de rasa respectiva poate avea efecte negative. Urmatoarea sarcina este ca vechile caracteristici pozitive ale rasei sa fie perpetuate. Acest lucru se poate realiza numai printr-o stricta selectie a pasarilor care vor fi imperecheate, accelerand astfel crearea unor exemplare mult mai bune.

Intervale de timp din perioada clocitului
Cel tarziu dupa sfarsitul naparlirii, porumbeii sunt separati in functie de sex. Pasarile care trebuie sa-si schimbe partenerul nu se vor mai vedea si se vor acomoda mai usor, primavara, cu noul partener.

Pentru imperechere, masculii vor fi introdusi primii in celulele de cuibarit. Cei mai in varsta trebuie sa primeasca in fiecare an, preferabil, aceeasi celula. Apoi vor fi introduse si femele, iar celulele vor fi inchise pentru ca partenerii sa se poata concentra unul asupra celuilalt.

In cele mai multe cazuri, ei isi arata imediat disponibilitatea pentru imperechere prin diverse gesturi tipice. Deseori dureza foarte putin pana la imperecherea propriu-zisa. Dupa imperechere, cele doua pasari se vor aseza si se vor atinge in mod repetat cu ciocul.

Pentru a se obisnui cu celula, cele doua pasari trebuie inchise inautru. Apoi vor primi hrana si apa separat, in celula de cuibarit. Dupa ceva timp, ei pot fi eliberati. Vom incepe cu perechile care au ocupat si anii precedenti aceleasi celule, pentru ca acestea si-au dezvoltat simtul teritoarial si vor sti unde sa se intoarca. Perechile care inca nu s-au obisnuit cu celula vor mai fi inchise un timp. Dupa aceea, chiar si cand celula este deschisa, multe perechi vor ramane inautru.

Uneori se intampla ca porumbei sa nu se inteleaga cu partenerii lor. Atunci se poate ajunge chiar la conflicte si pasarile pot fi ranite. Intotdeauna trebuie sa observam atent comportamentul fiecarei perechi. Daca pasarile nu se imperecheaza, dar nu exista conflicte evidente, perechea va fi mutata intr-un compartiment mai spatios, unde exista si o celula de cuibarit. Apoi le vom oferi pasarilor 14 ore de lumina pe zi si vom astepta pana ce ele se vor imperechea. Dupa ceea vor fi aduse in celula lor initiala.

La patru sau cinci zile dupa imperechere vom oferi porumbeilor materiale pentru cuib, de exemplu fan sau paie. Putem adauga tulpini de tutun, care mentin la distanta insectele daunatoare. Porumbeii aduna singuri, din jurul adapostului, ramuri, paie, pene sau fire de iarba. Masculii vor aduce materialul, iar femelele il vor aranja in cuib. Pasarile tinere sunt mai harnice. Deseori, cuiburile ajung la 10 cm inaltime, cand materialul este din belsug, insa uneori sunt suficiente cateva paie.

Actul propriu-zis al imperecherii are loc de obicei pe podeaua hurubariei, insa deseori este deranjat de alte pasari si se intampla ca ouale din prima serie sa nu fie fertilizate. Aceasta pierdere poate fi foarte neplacuta, deoarece tocmai puii din prima serie reprezinta “lotul” cu care ne vom prezenta la expozitii. In proria celula de cuibarit, perechile nu sunt deranjate.

Daca porumbeilor le este permis zborul liber, imperecherea are loc deseori pe acoperis. Dupa acceea, perechile vor zbura ceva timp prin imprejurimi. De obicei au loc mai multe acte de imperechere decat sunt necesare pentru fecundarea oualor.

Fecundareaa de catre alt mascul decat partenerul nu este deloc rara, asadar nu putem avea garantia ca imperecherea va decurge in modul dorit, decat daca izolam perechea de celelalte pasari.

Ce putem face impotriva obtinerii de oua nefecundate?
1. sa le asiguram pasarilor mai multa lumina inaite de imperechere
2. sa crestem mai putine animale intr-un spatiu mai mare
3. sa nu despartim perechile formate in anii anteriori
4. sa imperechem masculi tineri cu femele mai invarsta
5. sa le permitem pasarilor accesul la voliera in perioda de imperechere
6. sa imperechem pasarile mai tarziu
7. sa le permitem porumbeilor zborul liber in perioada de imperechere
8. sa studiem ouale in ziua a zecea si sa le eliminam pe cele nefecundate, pentru a stimula o a doua imperechere.

Cand dorim sa obtinem mai multi pui de la o pereche reproducatoare, putem aseza ouale acesteia in cuibul unei alte perechi, ale carei oua au fost indepartate.

Daca oula ii sunt indepartate, fiecare pereche va pregati imediat o noua serie de pui. Chiar a doua zi dupa disparitia oualor poate avea loc o noua imperechere. Daca in ziua a douasprezecea dupa imperechere se cupleaza alta pereche, a doua serie de oua ale primei perechi pot inlocui cea de-a doua dupa inca 10 - 12 zile. Dupa aceasta schimbare, prima pereche mai poate produce un rand de oua, asadar trei imperecheri reusite intr-un singur sezon. Binenteles ca ultima serie trebuie crescuta pana la maturizare in cuib, iar hrana trebuie sa fie in cantitati mari, bogata in substante nutritive.

Femele tinere depun ouale mai incet decat cele mai in varsta. Aceasta amanare trebuie luata in calcul.Pasarile clocesc ouale cu schimbul. In general, masculul sta pe oua timp de 6-8 ore, adica aproximativ de la 9 dimineata pana la ora 16, iar in restul zilei cloceste femela. Ouale necesita multa caldura, pentru ca penele sunt bune conductoare termic. Vasele de sange de sub piele de pe piept sunt irigate puternic, pielea devine rosie si temperatura ei poate atinge si 40 grade celsius